CIURÚC, ciurucuri, s. n. Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. – Din tc. čürük. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ciurúc (ciurúcuri), s. n. – Deșeu, zdreanță, lucru sau om de nimic. Tc. çürük „putred, stricat” (Șeineanu, II, 139; Lokotsch 446), cf. bg., sb. čuruk. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

ciurúc s. n., pl. ciurúcuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cĭurúc n., pl. urĭ (turc. čürük, putred. V. gĭurumea). Brac, lucru prost orĭ vechĭ: un cĭuruc de lampă. Om saŭ animal de puțin preț: un cĭuruc de cal, la întrunire aŭ venit toate cĭurucurile. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CIURÚC ~uri n. 1) Obiect fără valoare; rămășiță bună de aruncat. 2) depr. Om de nimic, demn de dispreț. /<turc. çurük (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard