CIUDÁT, -Ă,ciudați, -te, adj. Care iese din comun, care șochează (prin aspect, manifestări, evoluție etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat „minunat”. (Sursa: DEX '98 )
CIUDÁT ~tă (~ți, ~te) Care șochează prin felul său de a fi; neobișnuit; straniu; bizar; anapoda. Un om ~. Ornament ~. [Sil. ciu-dat] /<bulg. țudat (Sursa: NODEX )
CIUDÁT adj. v. neobișnuit. (Sursa: Sinonime )
ciudát adj. m., pl. ciudáți; f. sg. ciudátă, pl. ciudáte (Sursa: Ortografic )
cĭudát, -ă adj. (d. cĭudă saŭ bg. čudat. V. chisnovat). Straniŭ, curios, bizar. Adv. În mod straniŭ. V. paraxin și șod. (Sursa: Scriban )
