CITOPLÁSMĂ s. f. Element constitutiv fundamental al unei celule animale sau vegetale, format îndeosebi din albumină asociată cu alte substanțe organice. – Din fr. cytoplasme. (Sursa: DEX '98 )
CITOPLÁSMĂf. Element principal al protoplasmei constituit din celule vegetale și animale. /<fr. cytoplasme (Sursa: NODEX )
CITOPLÁSMĂs.f. Protoplasmă situată în afara nucleului, în celula vie. [< fr. cytoplasme, cf. gr. kytos – celulă, plasma – formație]. (Sursa: DN )
CITOPLÁSMĂs. f. substanță vie a celulei, care conține toți constituenții protoplasmatici, cu excepția nucleului. (< fr. cytoplasme) (Sursa: MDN )
citoplásmă s. f. (sil. -plas-), g.-d. art. citoplásmei (Sursa: Ortografic )
CITOPLÁSMĂ (‹ fr. {i}; {s} cito- + gr. plasma „formație”) s. f. (BIOL.) Componentă esențială a celulei, cuprinsă între membrană și nucleu, cu structură complexă. La microscopul electronic se evidențiază: c. fundamentală (hioalopasma), nestructurată, alcătuită dintr-o matrice fin granulată: organite comune tuturor celulelor (ergastoplasmă, reticul endoplasmatic neted, ribozomi, mitocondrii, aparat Golgi, centrosferă) și specifice unora dintre ele (corpusculi Nissi, sarcozomi, miofibrile); incluziuni citoplasmatice, vacuole, dispozitive fibrilare ș.a. În c. se realizează procese esențiale ale vieții (metabolism, biosinteze – peste 1500 de reacții diferite, într-o fracțiune de secundă), cu excepția sintezelor acizilor nucleici, și este sediul genelor eredității extranucleare (plasmagenele). (Sursa: DE )
