CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CITÉȚ adj. clar, descifrabil, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CITÉȚ s. v. anagnost, cititor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Citeț ≠ ilizibil, neciteț (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

citéț adj. m., pl. citéți; f. sg. citeáță, pl. citéțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

citéț s. m., pl. citéți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CITÉȚ1 ~i m. înv. Slujitor bisericesc care citește texte religioase în timpul serviciului divin. /<sl. țitici (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CITÉȚ2 ~eáță (~éți, ~éțe) (despre scris, texte etc.) Care se poate citi ușor; lizibil. /a citi + suf. ~eț (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard