Dex.Ro Mobile
Vezi 12 expresii

CITÁT, citate, s. n. Fragment dintr-o lucrare scrisă, reprodus întocmai și de obicei cu indicarea exactă a izvorului, în scopul de a întări și a ilustra o idee sau o argumentare; citație. – Din germ. Zitat (refăcut după cita). (Sursa: DEX '98 )

CITÁT s.n. 1. Pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicațiile respective. 2. (Muz.) Figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări. [< germ. Zitat]. (Sursa: DN )

CITÁT s. n. 1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei. 2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări. (< germ. Zitat) (Sursa: MDN )

CITÁT s. (înv.) citație. (Un ~ celebru.) (Sursa: Sinonime )

citát s. n., pl. citáte (Sursa: Ortografic )

citát n., pl. e (part. d. a cita; germ. citat). Pasagiŭ citat, citațiune: cartea asta are multe citate. V. pocitanie 2. (Sursa: Scriban )

CITÁ, citez, vb. I. Tranz. 1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din fr. citer, lat. citare. (Sursa: DEX '98 )

A CITÁ ~éz tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reproduce textual (indicând sursa). 2) jur. (persoane) A chema să se prezinte în fața unei instanțe judecătorești. ~ ca martor. 3) (fapte, întâmplări etc.) A aduce ca dovadă, ca argument. ~ un exemplu. /<fr. citer, lat. citare (Sursa: NODEX )

CITÁT ~e n. Fragment dintr-o scriere, reprodus exact (cu indicarea sursei), pentru a ilustra sau a confirma o idee. /v. a cita (Sursa: NODEX )

CITÁ vb. I. tr. 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. [Cf. lat., it. citare, fr. citer]. (Sursa: DN )

CITÁ vb. tr. 1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva. 2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva. 3. a chema în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. (< fr. citer, lat. citare) (Sursa: MDN )

CITÁ vb. 1. v. aminti. 2. v. reproduce. 3. (JUR.) a chema, a invita, (înv., în Transilv.) a soroci. (L-a ~ la proces, în fața instanței.) (Sursa: Sinonime )

citá vb., ind. prez. 1 sg. citéz, 3 sg. și pl. citeáză (Sursa: Ortografic )

citéz v. tr. (lat. citare). Amintesc un text, un autor, o carte. Menționez, semnalez: a fost citat pentru vitejia luĭ. Chem la judecată în calitate de judecător: a cita un martur [!]. (Sursa: Scriban )

CITA, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), în S Siberiei; 366 mii loc. (1989). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini, alim., prelucr. lemnului. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cita citare citat citând singular plural
citea citați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) citez (să) citez citam citai citasem
a II-a (tu) citezi (să) citezi citai citași citaseși
a III-a (el, ea) citea (să) citeze cita cită citase
plural I (noi) cităm (să) cităm citam citarăm citaserăm, citasem*
a II-a (voi) citați (să) citați citați citarăți citaserăți, citaseți*
a III-a (ei, ele) citea (să) citeze citau cita citaseră
* Formă nerecomandată

citat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular citat citatul cita citata
plural citați citații citate citatele
genitiv-dativ singular citat citatului citate citatei
plural citați citaților citate citatelor
vocativ singular
plural