Dex.Ro Mobile
CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus). (Sursa: DEX '98 )

CIRÉȘ s. (BOT.) cireș-de-Bărăgan (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-pitic, vișin-sălbatic; cireș-pitic v. cireș-de-Bărăgan. (Sursa: Sinonime )

ciréș s. m., pl. ciréși (Sursa: Ortografic )

ciréș m. (d. cireșă saŭ d. lat. ceresius îld. ceráseus, din cérasus, cireșă, cireș; it. ciriegio și ciliegio, sp. cerezo). Un pom rozaceŭ care face niște bobițe roșiĭ foarte gustoase. Cireș amar, cireș care face cireșe amare. Fig. A te uĭta ca la un cireș copt, a te uĭta cu mare poftă. V. vișin. (Sursa: Scriban )

CIRÉȘ ~i m. Pom fructifer cu frunze ovale și flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, cărnoase și pentru lemnul care este folosit în industria mobilei. /<lat. ceresius (Sursa: NODEX )

CIRÉȘ (lat. *ceresius) s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, înalt de 8-12 m, cu trunchiul brun-cenușiu, frunze alungit-ovale și flori albe (Cerasus avium). Lemnul este folosit în industria mobilei. (Sursa: DE )

CIREȘU 1. Com. în jud. Brăila, pe Călmățui; 3.479 loc. (1991). 2. Com. în jud. Mehedinți; 936 loc. (1991). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cireș   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cireș cireșul
plural cireși cireșii
genitiv-dativ singular cireș cireșului
plural cireși cireșilor
vocativ singular
plural