Dex.Ro Mobile
CIRCUMSPÉCT, -Ă, circumspecți, -te, adj. (Livr.) Care vorbește și acționează cu prudență, cu rezervă; care trădează, exprimă prudență; precaut, prudent, rezervat. – Din lat. circumspectus, fr. circonspect. (Sursa: DEX '98 )

CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. Atent (în vorbe, în acțiuni); chibzuit, precaut, prudent. [< lat. circumspectus, cf. fr. circonspect]. (Sursa: DN )

CIRCUMSPÉCT, -Ă adj. precaut, prudent, rezervat. (< fr. circonspect, lat. circumspectus) (Sursa: MDN )

CIRCUMSPÉCT adj. v. prudent. (Sursa: Sinonime )

CIRCUMSPÉCT adj. v. bănuitor, neîncreză-tor, suspicios, temător. (Sursa: Sinonime )

Circumspect ≠ imprudent, neprevăzător (Sursa: Antonime )

circumspéct adj. m., pl. circumspécți; f. sg. circumspéctă, pl. circumspécte (Sursa: Ortografic )

circumspéct, -ă adj. (lat. circumspectus, d. circumspícere, a te uita împrejur. V. a-spect). Prudent, atent, precáut: persoană, purtare circumspectă. (Sursa: Scriban )

CIRCUMSPÉCT ~tă (~ți, ~te) livr. Care dă dovadă de prudență; prevăzător; prudent; precaut. /<lat. circumspectus, fr. circonspect (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
circumspect   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumspect circumspectul circumspectă circumspecta
plural circumspecți circumspecții circumspecte circumspectele
genitiv-dativ singular circumspect circumspectului circumspecte circumspectei
plural circumspecți circumspecților circumspecte circumspectelor
vocativ singular
plural