CIRCUMSPÉCȚIE s. f. (Livr.) Prudență, precauție, rezervă. – Din lat. circumspectio, fr. circonspection. (Sursa: DEX '98 )
CIRCUMSPÉCȚIE s.f. Chibzuială, precauție, prudență. [Gen. -iei, var. circumspecțiune s.f. / < lat. circumspectio, cf. fr. circonspection]. (Sursa: DN )
CIRCUMSPÉCȚIE s. f. atitudine circumspectă; precauție, prudență, rezervă. (< fr. circonspection, lat. circumspectio) (Sursa: MDN )
CIRCUMSPÉCȚIE s. v. prudență. (Sursa: Sinonime )
CIRCUMSPÉCȚIE s. v. bănuială, neîncredere, suspiciune. (Sursa: Sinonime )
circumspécție s. f. (sil. -ți-e), art. circumspécția (sil. -ți-a), g.-d. circumspécții, art. circumspécției (Sursa: Ortografic )
CIRCUMSPÉCȚIE ~i f. Caracter circumspect; precauție; prudență. [Art. circumspecția; G.-D. circumspecției; Sil. ți-e] /<lat. circumspectio, ~onis, fr. circonspection (Sursa: NODEX )
| circumspecție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | circumspecție | circumspecția |
| plural | circumspecții | circumspecțiile |
| genitiv-dativ | singular | circumspecții | circumspecției |
| plural | circumspecții | circumspecțiilor |
| vocativ | singular | circumspecție, circumspecțio |
| plural | circumspecțiilor |
