Dex.Ro Mobile
CIRCUMSCRÍS, -Ă, circumscriși, -se, adj. (Despre poligoane) Cu toate laturile tangente la un cerc dat; (despre cercuri) a cărui circumferință trece prin toate vârfurile unui poligon. – V. circumscrie. (Sursa: DEX '98 )

CIRCUMSCRÍS, -Ă adj. (Despre figuri geometrice) Încadrat, înscris într-un cerc. / < circumscrie]. (Sursa: DN )

CIRCUMSCRÍS adj. 1. v. delimitat. 2. delimitat, finit, limitat, mărginit. (Valori ~.) (Sursa: Sinonime )

circumscrís adj. m., pl. circumscríși; f. sg. circumscrísă, pl. circumscríse (Sursa: Ortografic )

CIRCUMSCRÍE, circumscríu, vb. III. Tranz. 1. A delimita o problemă, un lucru etc., a restrânge la un anumit cadru. 2. A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon; a construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. – Din lat. circumscribere (după scrie). (Sursa: DEX '98 )

A CIRCUMSCRÍE ~u tranz. 1) (probleme, discuții etc.) A restrânge la un anumit cadru (delimitând de rest). 2) (figuri geometrice) A construi în jurul altei figuri, atingându-i limitele în anumite puncte. ~ un cerc în interiorul pătratului. /<lat. circumscribere (Sursa: NODEX )

CIRCUMSCRÍE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a încadra, a delimita între anumite margini, limite. 2. A face o figură în jurul altei figuri, atingând-o la margini. [P.i. circumscríu. / după lat. circumscribere < circum – împrejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire]. (Sursa: DN )

CIRCUMSCRÍE vb. tr. 1. a construi o figură geometrică circumscrisă. 2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca. (după lat. circumscribere) (Sursa: MDN )

CIRCUMSCRÍE vb. 1. v. delimita. 2. v. restrânge. (Sursa: Sinonime )

circumscríe vb. → scrie (Sursa: Ortografic )

circumscríŭ, -ís, a -íe v. tr. (circum- și scriŭ; lat. circumscribere). Închid în limite. Geom. Trag o figură împrejuru alteĭ figurĭ atingînd-o: a circumscrie un exagon [!] unuĭ cerc. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
circumscrie   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) circumscrie circumscriere circumscris circumscriind singular plural
circumscrie circumscrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) circumscriu (să) circumscriu circumscriam circumscrisei circumscrisesem
a II-a (tu) circumscrii (să) circumscrii circumscriai circumscriseși circumscriseseși
a III-a (el, ea) circumscrie (să) circumscrie circumscria circumscrise circumscrisese
plural I (noi) circumscriem (să) circumscriem circumscriam circumscriserăm circumscriseserăm, circumscrisesem*
a II-a (voi) circumscrieți (să) circumscrieți circumscriați circumscriserăți circumscriseserăți, circumscriseseți*
a III-a (ei, ele) circumscriu (să) circumscrie circumscriau circumscriseră circumscriseseră
* Formă nerecomandată

circumscris   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumscris circumscrisul circumscri circumscrisa
plural circumscriși circumscrișii circumscrise circumscrisele
genitiv-dativ singular circumscris circumscrisului circumscrise circumscrisei
plural circumscriși circumscrișilor circumscrise circumscriselor
vocativ singular
plural