CIRCUMLOCÚȚIE,circumlocuții, s. f. (Livr.) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution. (Sursa: DEX '98 )
CIRCUMLOCÚȚIEs.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution]. (Sursa: DN )
CIRCUMLOCÚȚIEs. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio) (Sursa: MDN )
CIRCUMLOCÚȚIE s. v. perifrază. (Sursa: Sinonime )
circumlocúție s. f. (sil. -ți-e), art. circumlocúția (sil. -ți-a), g.-d. art. circumlocúției; pl. circumlocúții, art. circumlocúțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
CIRCUMLOCÚȚIE ~if. lingv. Redare indirectă a unei idei. /<lat. circumlocutio, ~onis (Sursa: NODEX )