Dex.Ro Mobile
CIRCUMLOCÚȚIE, circumlocuții, s. f. (Livr.) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution. (Sursa: DEX '98 )

CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution]. (Sursa: DN )

CIRCUMLOCÚȚIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio) (Sursa: MDN )

CIRCUMLOCÚȚIE s. v. perifrază. (Sursa: Sinonime )

circumlocúție s. f. (sil. -ți-e), art. circumlocúția (sil. -ți-a), g.-d. art. circumlocúției; pl. circumlocúții, art. circumlocúțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )

CIRCUMLOCÚȚIE ~i f. lingv. Redare indirectă a unei idei. /<lat. circumlocutio, ~onis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
circumlocuție   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumlocuție circumlocuția
plural circumlocuții circumlocuțiile
genitiv-dativ singular circumlocuții circumlocuției
plural circumlocuții circumlocuțiilor
vocativ singular circumlocuție, circumlocuțio
plural circumlocuțiilor