CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie. (Sursa: DEX '98 )
CIRCUMCIZIÚNEs.f. v. circumcizie. (Sursa: DN )
circumciziúne f. (lat. circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și -ízie. (Sursa: Scriban )
CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei, c. e îndeplinită la copiii de s*x bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele. 2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie. (Sursa: DE )
