CIRCUMCÍZIE,circumcizii, s. f. Tăiere rituală a prepuțului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [Var.: circumciziúne s. f.] – Din lat. circumcisio. (Sursa: DEX '98 )
CIRCUMCÍZIEs.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen. -iei, var. circumciziune s.f. / < lat. circumcisio]. (Sursa: DN )
CIRCUMCÍZIEs. f. tăiere împrejur a prepuțului (în ritul unor religii). (< lat. circumcisio) (Sursa: MDN )
CIRCUMCÍZIE s. (înv.) obrezanie, obrezuire, tăietură. (Sursa: Sinonime )
circumcízie s. f. (sil. -zi-e), art. circumcízia (sil. -zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (sil. -zi-i-) (Sursa: Ortografic )
CIRCUMCÍZIE ~if. (la unele popoare semite) Ritual religios care constă în tăierea împrejur a prepuțului. [Art. circumcizia; G.-D. circumciziei; Sil. -zi-e] /<lat. circumcisio, ~onis (Sursa: NODEX )
circumciziúne f. (lat. circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și -ízie. (Sursa: Scriban )
CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei, c. e îndeplinită la copiii de s*x bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele. 2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie. (Sursa: DE )
