A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire) A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele CIOCÁN3, ciocani, s. m. (Reg.) Știulete de porumb (curățăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
CIOCÁN s. v. braț, cocean, furcă, fus, mână, stâlp, știulete, târnăcop, țoi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
ciocán (știulete) s. m., pl. ciocáni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
1) cĭocán m. (met. din cocean, ca și sîrb. čòkanj. Munt. Mold. sud. Cocean, strujan. Cĭocan de varză, mezu (inima) verzeĭ. – Fals n. la Cdr. V. nap-cĭocan și cĭoclej. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard
ciocan (știulete; -i) substantiv masculin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular cioca n cioca nul plural cioca ni cioca nii genitiv-dativ singular cioca n cioca nului plural cioca ni cioca nilor vocativ singular — plural —
ciocan (pl. -e) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular cioca n cioca nul plural cioca ne cioca nele genitiv-dativ singular cioca n cioca nului plural cioca ne cioca nelor vocativ singular — plural —
ciocăni (1 ciocăn) verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) ciocăni ciocăni re ciocăni t ciocăni nd singular plural cio căne ciocăni ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) cio căn (să) cio căn ciocănea m ciocăni i ciocăni sem a II-a (tu) cio căni (să) cio căni ciocănea i ciocăni și ciocăni seși a III-a (el, ea) cio căne (să) cio căne ciocănea ciocăni ciocăni se plural I (noi) ciocăni m (să) ciocăni m ciocănea m ciocăni răm ciocăni serăm, ciocăni sem* a II-a (voi) ciocăni ți (să) ciocăni ți ciocănea ți ciocăni răți ciocăni serăți, ciocăni seți* a III-a (ei, ele) cio căne (să) cio căne ciocănea u ciocăni ră ciocăni seră
* Formă nerecomandată
