CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – V. cinsti. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CINSTÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CINSTI. 2) Care este corect și de bună-credință; onest; integru. Om ~. 3) Care manifestă un atașament constant; care vădește statornicie în convingeri și sentimente; devotat; fidel. /v. a cinsti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CINSTÍT adj. 1. corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.) 2. v. sincer. 3. v. fidel. 4. v. onorabil. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CINSTÍT adj. v. adorat, divinizat, idolatrizat, venerat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Cinstit ≠ depravat, josnic, necinstit. (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

cinstít, -ă adj. Onest. Onorabil. Onorat: cinstite părinte! Adv. Cu cinste: avere dobîndită cinstit. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard