(A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă
A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită
A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție)
A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită
A pune mâna pe ceva = a ajunge în posesiunea unui lucru, a-și însuși un lucru (prin mijloace necinstite)
A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani
A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură
A-și mânca (sau a-și pierde) lefteria = a-și pierde reputația de om cinstit față de cineva
Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect
De rea-credință = incorect, necinstit, rău intenționat
Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; nedrept, necinstit
CINSTÍT, -Ă,cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – V. cinsti. (Sursa: DEX '98 )
CINSTÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CINSTI. 2) Care este corect și de bună-credință; onest; integru. Om ~. 3) Care manifestă un atașament constant; care vădește statornicie în convingeri și sentimente; devotat; fidel. /v. a cinsti (Sursa: NODEX )
