Dex.Ro Mobile
CINEMATOGRAFIÁ, cinematografiez, vb. I. Tranz. A filma. [Pr.: -fi-a] – Din fr. cinématographier. (Sursa: DEX '98 )

CINEMATOGRAFIÁ vb. I. tr. A filma. [Pron. -fi-a-, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. cinématographier]. (Sursa: DN )

CINEMATOGRAFIÁ vb. tr. a filma. (< fr. cinématographier) (Sursa: MDN )

CINEMATOGRAFIÁ vb. v. filma. (Sursa: Sinonime )

cinematografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. cinematografiéz, 3 sg. și pl. cinematografiáză, 1 pl. cinematografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. cinematografiéze; ger. cinematografiínd (sil. -fi-ind) (Sursa: Ortografic )

CINEMATOGRAFÍE, cinematografii, s. f. Tehnica și arta înregistrării fotografice a unor scene, a unor peisaje etc. pe un film special și a reproducerii lor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluzia mișcării și a vieții; industrie producătoare de filme; cinematograf. – Din fr. cinématographie. (Sursa: DEX '98 )

A CINEMATOGRAFIÁ ~éz tranz. (imagini) A înregistra într-o anumită succesiune pe o peliculă (în vederea proiectării pe ecran); a filma; a ecraniza. [Sil. -fi-a] /<fr. cinématographier (Sursa: NODEX )

CINEMATOGRAFÍE ~i f. 1) Arta și tehnica filmării unor secvențe din realitate și a proiectării lor pe ecran, creând impresia unei realități vii; film. 2) Ramură a culturii și a economiei naționale care se ocupă cu producția de filme. [Art. cinematografia; G.-D. cinematografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cinématographie (Sursa: NODEX )

CINEMATOGRAFÍE s.f. Tehnica înregistrării și a reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. [< fr. cinématographie]. (Sursa: DN )

CINEMATOGRAFÍE s. f. tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme. (< fr. cinématographie) (Sursa: MDN )

CINEMATOGRAFÍE s. v. film. (Sursa: Sinonime )

cinematografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie (Sursa: Ortografic )

cinematografíe f. (d. cinematograf). Arta de a reprezenta prin cinematograf. (Sursa: Scriban )

cinematografiéz v. tr. (d. cinematograf). Fotografiez cu mașina cinematografică, filmez. (Sursa: Scriban )

CINEMATOGRAFÍE (‹ fr..) s. f. 1. Arta și tehnica de înregistrare forografică pe peliculă a unor imagini succesive și apoi a proiectării lor cu ajutorul unei surse de lumină pe un ecran, astfel încît să se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiecție cinematografică publică a fost realizată la Paris, în 1895, de L. Lumière. În preajma anului 1930 a apărut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producătoare de filme. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cinematografia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cinematografia cinematografiere cinematografiat cinematografiind singular plural
cinematografia cinematografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cinematografiez (să) cinematografiez cinematografiam cinematografiai cinematografiasem
a II-a (tu) cinematografiezi (să) cinematografiezi cinematografiai cinematografiași cinematografiaseși
a III-a (el, ea) cinematografia (să) cinematografieze cinematografia cinematografie cinematografiase
plural I (noi) cinematografiem (să) cinematografiem cinematografiam cinematografiarăm cinematografiaserăm, cinematografiasem*
a II-a (voi) cinematografiați (să) cinematografiați cinematografiați cinematografiarăți cinematografiaserăți, cinematografiaseți*
a III-a (ei, ele) cinematografia (să) cinematografieze cinematografiau cinematografia cinematografiaseră
* Formă nerecomandată

cinematografie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinematografie cinematografia
plural cinematografii cinematografiile
genitiv-dativ singular cinematografii cinematografiei
plural cinematografii cinematografiilor
vocativ singular cinematografie, cinematografio
plural cinematografiilor