CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Cinci + suf. -ime. (Sursa: DEX '98 )
cincíme s. f., g.-d. art. cincímii; pl. cincími (Sursa: Ortografic )
cincíme f. A cincea parte dintr´un întreg. Un tot compus din cincĭ, pin [!] analogie cu treime. V. protipendadă. (Sursa: Scriban )
CINCÍME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în cinci; a cincea parte din ceva. /cinci + suf. ~ime (Sursa: NODEX )
| cincime substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cincime | cincimea |
| plural | cincimi | cincimile |
| genitiv-dativ | singular | cincimi | cincimii |
| plural | cincimi | cincimilor |
| vocativ | singular | cincime, cincimeo |
| plural | cincimilor |
