A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva)
A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină
A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț
A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase
A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată
A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva
A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină
A porni într-adaos = a rămâne însărcinată
A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere
A pune (ceva) în sarcina cuiva = a arunca răspunderea asupra cuiva, a face pe cineva vinovat
A pune degetul pe rană = a găsi și a arăta în mod lămurit pricina unei stări de lucruri supărătoare, a dezvălui adevărata cauză a unei situații neplăcute
A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni
A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată
A rămâne grea = a fi însărcinată
A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o sarcină
A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie
A trăi ca viermele în hrean (sau în rădăcina hreanului) = a duce (și a se deprinde cu) o viață grea
A tăia răul de la rădăcină = a stârpi radical o manifestare negativă a vieții
A tăia în carne vie = a) a tăia, a lovi din plin, fără milă; b) a curma fără cruțare un rău, a stîrpi răul de la rădăcină
A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni
A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere
A-i rămâne cuiva pe brațe = a ajunge în sarcina cuiva
A-și vinde (și) pielea sau cămașa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce posedă
Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii
CINÁ,cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare. (Sursa: DEX '98 )
CINÁ vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?) (Sursa: Sinonime )
ciná (-éz, -át), vb. – A lua masa de seară. – Mr., megl., țin, istr. cir. Lat. cēnāre (Pușcariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cină. (Sursa: DER )
ciná vb., ind. prez. 1 sg. cinéz, 3 sg. și pl. cineáză (Sursa: Ortografic )
CÍNĂ,cine, s. f. Masă de seară; mâncare pregătită pentru această masă – Lat. cena. (Sursa: DEX '98 )
A CINÁ ~ézintranz. A lua cina. /<lat. cenare (Sursa: NODEX )
CÍNĂ ~ef. 1) Masă luată seara. 2) Mâncare pregătită pentru masa de seară. 3) Timp când se servește masa de seară. [G.-D. cinei] /<lat. cena (Sursa: NODEX )
cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. (Sursa: DER )
cínă s. f., g.-d. art. cínei; pl. cíne (Sursa: Ortografic )
3) cin, a -á v. intr. V. cinez. (Sursa: Scriban )
cínă f., pl. e (lat. cêna, ca plin, senin, lin d. plênus, serênus, lênis; it. pv. sp. cena, pg. cea. Cp. cu geană, pană, din gĕra, pĕnna, cu e scurt). Rar. Prînzu de seară: cina cea de taĭnă.V. masă și ojină. (Sursa: Scriban )
cinéz v. intr. (lat. cênare). Mănînc la cină. – Și cin:s´aŭ întors să cine (VR. 1924, 9, 287). V. prînzesc. (Sursa: Scriban )
CÍNĂ (lat. cena) Masa de seară; mîncare destinată pentru această masă. ♦ Cina cea de taină = masa de pe urmă a lui Hristos și a apostolilor săi, ajunul patimilor, în cursul căreia a instituit taina euharistiei. Sfînta Cină = (la protestanți) împărtășania cu pîine și vin. (Sursa: DE )
