CÍCLIC, -Ă,ciclici, -e, adj. 1. Care se desfășoară în cicluri sau aparține unui ciclu; periodic. ♦ (Despre lucrări muzicale, artistice) Care este alcătuit din mai multe părți independente. ♦ (Despre compuse chimice) Care are catenele în formă de ciclu (2). 2. (Bot.; despre flori) La care toate elementele sunt dispuse în verticil. – Din fr. cyclique. (Sursa: DEX '98 )
CÍCLIC, -Ăadj.1. Care se desfășoară în cicluri, care aparține unui ciclu; periodic. ♦ (Despre o compoziție muzicală) Alcătuit din mai multe părți independente. 2. (Despre flori) La care toate elementele sunt dispuse în verticil. [< fr. cyclique, cf. lat. cyclicus, gr. kyklos – cerc]. (Sursa: DN )
CÍCLIC, -Ă I. adj. 1. care se desfășoară în cicluri; periodic. ◊ (despre compoziții muzicale) alcătuit din mai multe părți independente. 2. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil. 3. (despre compuși chimici) care are catenele închise în ciclu. II. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mișcări care, funcțional, se repetă. (< fr. cyclique, gr. kyklikos) (Sursa: MDN )
cíclic adj. m. (sil. -clic), pl. cíclici; f. sg. cíclică, pl. cíclice (Sursa: Ortografic )
cíclic, -ă adj. (vgr. kyklikós). Relativ la un ciclu: an ciclic. Poeme cĭclice, poețĭ ciclicĭ, care tratează istoria fabuloasă a vechiĭ Greciĭ. (Sursa: Scriban )
CÍCLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care se produce în ciclu; cu proprietatea de a se realiza la intervale regulate; periodic. Criză ~că. 2) (despre compuși chimici) Care este constituit din molecule ce formează un ciclu închis. 3) (despre opere muzicale sau literare) Care conține câteva părți independente. /<fr. cyclique (Sursa: NODEX )
