CIANOGÉN s. n. (Chim.) Cian. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanogène. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CIANOGÉN s.n. Cian. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanogène]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CIANOGÉN s. n. cian. (< fr. cyanogène) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CIANOGÉN s. v. cian. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

cianogén s. n. (sil. ci-a-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cianogén n. (vgr. kyanós, albastru, și -gen din oxi-gen). Chim. Un corp gazos, veninos care arde cu flacără roșiatică (C2 Az2). Se licheface [!] la -25° supt [!] presiunea normală, ferbe [!] la -21° și se cristalizează la -34°. Preparat de G*y-Lussac la 1811. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard