Dex chițăi, chitai, definiţie chițăi, dex.ro Mobile

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițăi vb. IV] – Chiț + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )

chițăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá (Sursa: Ortografic )

chíțăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ [!]). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ. (Sursa: Scriban )

A CHIȚĂÍ pers. 3 chíțăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )

chițăi verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) chițăi	chițăire	chițăit	chițăind	singular	plural
		(a) chițăi	chițăire	chițăit	chițăind	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	chițăie	(să) chițăie	chițăia	chițăi	chițăise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	chițăie	(să) chițăie	chițăiau	chițăiră	chițăiseră