CHIULÍ, chiulesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații, a unei datorii; a trage chiulul. – Din chiul. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

chiulí vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiulésc, imperf. 3 sg. chiuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiuleáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A CHIULÍ ~ésc intranz. pop. A nu-și îndeplini conștiincios obligațiile. [Sil. chiu-] /Din chiul (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

chiulésc v. intr. (iu 2 silabe). V. chiuĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard