A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.)
A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste)
A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă
A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiul, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa
A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat
A trage la fit = a lipsi de la datorie, în special de la orele de școală; a chiuli
A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni
A-i trage (cuiva) chiulul = a păcăli, a înșela (pe cineva)
Chiu și vai = suferință, durere; sărăcie, mizerie
Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia
Cu chiuita = foarte mult, cu nemiluita, nenumărat
Cât vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cât cuprinzi cu privirea, până la depărtări foarte mari
Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat; vrând-nevrând, cu chiu cu vai
a se alege paradichíul = a se alege praful
a se pune cu stichiu (pe cineva) = a stărui mult pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze într-un anumit fel
CHIU s. n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu și vai = suferință, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
CHIUn. : Cu ~, cu vai cu mare greutate. [Monosilabic] /Onomat. (Sursa: NODEX )
CHIU s. v. chiot. (Sursa: Sinonime )
chíu interj. – 1. Exprimă bucuria și entuziasmul; ovație. – 2. Exprimă durerea: vai! – 3. (S. n.) Durere, chin, suferință. Creație spontană. – Der. chiui, vb. (a striga; a răcni; a chema în gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitură); chiot, s. n. (strigăt, țipăt), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (după DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a țipa; a cînta foarte tare); chiuială, s. f. (strigăt); chiuit, s. n. (strigăt); chiuitură, s. f. (strigăt; compoziție cu caracter de epigramă care se recită de obicei în timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legătura pe care încearcă să o stabilească Pascu, Lat., 257, între aceste cuvinte și lat. pῑpῑre. (Sursa: DER )
chiu s. n. [pron. chiü] (Sursa: Ortografic )
chiŭ interj. de veselie și de durere. Cu chiŭ și vaĭ saŭ cu chiŭ, cu vaĭ, cu multă greutate, cu multe suferințe. (Sursa: Scriban )
