CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă v********e coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHITÁRĂ s.f. Instrument muzical cu șase coarde, care emite sunete prin ciupirea sau lovirea acestora cu degetele. [Var. ghitară s.f. / < it. chitarra]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CHITÁRĂ s. f. intrument muzical cu șase coarde, acționat prin ciupire sau lovire cu degetele. (< it. chitarra) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

chitáră s. f., g.-d. art. chitárei; pl. chitáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

chitáră f., pl. e (ngr. kithára, it. chitarra. V. ceteră, citeră). Un instrument muzical cu șase coarde care sună tragîndu-le cu degetu: a cînta din chitară (saŭ cu chitara). – Fals ghi- (după fr.) (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CHITÁRĂ ~e f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin lovire sau ciupire cu degetele. [G.-D. chitarei] /<it. chitarra (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard