CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHIT2 s. n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHIT s.n. Pastă rezultată din amestecul unei pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., întrebuințată la lipitul geamurilor la cercevele, la astuparea găurilor etc. [Pl. -turi. / < germ. Kitt, cf. kitten – a lipi]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CHIT adv. (Franțuzism) Achitat, plătit. ◊ (Fam.) A fi chit (cu cineva) = a-și fi plătit o datorie față de cineva. [< fr. quitte]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CHIT1 adv. (fam.) a fi ~ (cu cineva) = a-și fi plătit o datorie față de cineva. (< fr. quitte) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CHIT2 s. n. pastă dintr-un amestec de pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., folosită la lipitul geamurilor etc. (< germ. Kitt) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CHIT s. v. balenă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

chit2, chíturi, s.n. (reg.) suman (negru sau alb), țundră. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

chit (-ți), s. m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

chit adv. – Liber, în pace. Fr. quitte. Se întîlnește cu dubletele cfit și fit, care redau pronunțarea germ. quitt. – Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniștit). Forma chitui se aude mai puțin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

chit s. n. – Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vîscos. Germ. Kitt. Sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

chit (-te), s. n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

chit (zool.) s. m., pl. chiți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

chit adv. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

chit (pastă) s. n., pl. chíturi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

1) chit m. (vsl. kĭtŭ, ngr. kĭtos, d. vgr. kĕtos. V. cetaceŭ). Cașalot. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

2) chit n. (germ. kitt). Ipsos, gips (amestecat cu miniŭ). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

3) chit adj. fix (fr. quitte. V. fit). Barb. Cu condițiune ca: primesc să fac, chit ca el să plătească. A fi chit cu cineva, a fi achitat, a nu-ĭ datora nimic. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHIT1 adv. pop. : A fi ~ cu cineva a se achita cu cineva. ~ că... cu toate că... /<fr. quitte (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CHIT2 ~uri n. Pastă formată dintr-un amestec de praf mineral și un aglomerant care se întărește la aer, având diferite întrebuințări în construcții (la fixarea geamurilor în cercevele, pentru astuparea găurilor din lemn în vederea vopsirii). /<germ. Kitt (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CHIȚ interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic emis de șoareci). /Onomat. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CHÍTUL s. art. v. balena. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CHIȚ interj. (reg.) țiț. (Șoarecele face: ~!) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița. – Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

chiț interj. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard