CHIRIGÍU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHIRIGÍU s. cărăuș, căruțaș, (înv. și reg.) sechiraș. (Un ~ care cară lemne.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CHIRIGÍU s. v. chiriaș, locatar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

chirigíu s. m., art. chirigíul; pl. chirigíi, art. chirigíii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

chirigíŭ m. (d. chirie). Cărăuș, transportator cu caru. Chiriaș. – Maĭ rar și chiragiŭ (turc. kirağy, bg. kirağiĭa, sîrb. kirajğija, locatar, și kiriğija, cărăuș). – Și chiligiŭ și chilagiu. Fem. -giță. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CHIRIGÍU ~i m. înv. Persoană care se îndeletnicea cu cărăușia; cărăuș; căruțaș. /<turc. kiraci (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard