Dex.Ro Mobile
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care servește ca chemare, ca îndemn etc.). – Din chiu. (Sursa: DEX '98 )

CHÍOT s. chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.) (Sursa: Sinonime )

chíot s. n., pl. chíote (Sursa: Ortografic )

chíot n., pl. e (îld. chĭŭăt, d. chiŭ). Strigăt, sunetu care se aude cînd chiuĭ. (Sursa: Scriban )

CHÍOT ~e n. Strigăt puternic și prelung care exprimă bucurie, izbândă etc. [Sil. chi-ot] /chiu + suf. ~ot (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
chiot   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiot chiotul
plural chiote chiotele
genitiv-dativ singular chiot chiotului
plural chiote chiotelor
vocativ singular
plural