CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )
CHIORÎ,chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior. (Sursa: DEX '98 )
A CHIORĂÍ pers. 3 chiórăieintranz. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic mișcării gazelor din interior; a face „chior-chior”. [Var. a ghiorăi] /Onomat. (Sursa: NODEX )
A CHIORÎ́ ~ăsc 1. intranz. 1) A-și pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină slabă. 2. tranz. 1) A face să-și piardă un ochi; a face să devină chior. 2) A face să vadă slab (temporar). 3) fig. (persoane) A încerca să înșele. /Din chior (Sursa: NODEX )
A SE CHIORÎ mă ~ăscintranz. A se uita cu atenție și cu prea multă curiozitate. /Din chior (Sursa: NODEX )
CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic datorită mișcării gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Onomatopee. (Sursa: DLRM )
CHIORÎ,chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea; a orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele pe cineva. 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. 4. Intranz. (Înv.) A ochi, a ținti. – Din chior. (Sursa: DLRM )
CHIORĂÍ vb. (reg.) a ghiorțăi. (Îi ~ mațele.) (Sursa: Sinonime )
CHIORÎ vb. v. holba. (Sursa: Sinonime )
CHIORÎ vb. v. ochi, orbi, ținti, viza. (Sursa: Sinonime )
chiorăí/ghiorăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chiorăíe/ghiorăíe, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá (Sursa: Ortografic )
chiorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorăsc, imperf. 3 sg. chiorá; conj. prez. 3 sg. și pl. chioráscă (Sursa: Ortografic )
chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí. (Sursa: Scriban )
chĭorắsc, a -î́ v. intr. (d. chĭor). Devin chĭor. Să chĭorăsc (dacă mint), un jurămînt pop. V. tr. Fac chĭor, stric cuĭva un ochĭ. Orbesc: m´a chĭorît colbu! A chĭorî pe cineva de la ochĭ, a-ĭ spune că nu e așa ceĭa ce el singur a văzut: hoțu te chĭorăște de la ochĭ. Rar. Iron. Ochesc, țintesc. (Sursa: Scriban )
