A (sau a-i) mânca cuiva zilele (sau viața, sufletul) = a amărî, a chinui pe cineva
A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva
A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inimă = a fi chinuit de griji
A avea ceva pe inimă = a fi chinuit de un gând neîmpărtășit, a avea o taină în suflet
A duce (pe cineva) in mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva)
A pune (pe cineva) la cazne = a căzni, a chinui
A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva
A suge sângele cuiva (sau din cineva) = a exploata, a asupri, a chinui pe cineva
A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune
A-i frige cuiva pielea = a se răzbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva
A-i ieși (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui
A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură
A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul
A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul
A-și mânca amarul (sau viața) = a avea o viață grea, chinuită
A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic
A-și stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva
CHINUÍ,chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chínui] – Chin + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
CHINUÍ,chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la suferințe fizice; a tortura. 2. Tranz. și refl. A(-și) pricinui suferințe morale, chinuri sufletești. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 3. Refl. A se strădui, a face eforturi. [Prez. ind. și: chínui] – Din chin. (Sursa: DLRM )
CHINUÍ vb. 1. a suferi, (înv. și reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (Se ~ foarte tare din cauza bolii.)2. v. durea. 3. a necăji, a supăra. (Îl ~ o tuse rebelă.)4. v. tortura. 5. v. strădui. 6. v. zbuciuma. 7. a consuma, a frământa, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl ~ o dragoste neîmpărtășită.)8. v. obseda. (Sursa: Sinonime )
chinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chinuiésc, imperf. 3 sg. chinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chinuiáscă (Sursa: Ortografic )
A CHINUÍ ~ésctranz. 1) A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni. 2) A supune unor necazuri; a necăji; a supăra. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
A SE CHINUÍ mă chínuiintranz. 1) A se supune unui chin; a se căzni. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se necăji; a se osteni; a se obosi. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
A se chinui ≠ a se desfăta (Sursa: Antonime )
chinuĭésc v. tr. (d. chin). Supun chinurilor, torturez, căznesc. V. refl. M´am chinuit mult pîn´am reușit. – În Trans. chinzuĭesc (ung. kinozni). (Sursa: Scriban )
