Dex.Ro Mobile
chimíță s.m. (pop.) 1. numele diavolului. 2. găgăuță, prostălău. 3. bufon, măscărici. (Sursa: DAR )

chimíță m. Tipu popular al omuluĭ prost și ridicul (după numele unuĭ bufon de la începutu secululuĭ [!] 19). V. păcală, tîndală, pepelea. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
chimiță   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chimiță chimița
plural chimiți chimiții
genitiv-dativ singular chimiță chimiței, chimiții
plural chimiți chimiților
vocativ singular chimiță, chimițo
plural chimiților