CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHILÍM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Broderie făcută cu lână sau cu mătase pe etamină. – Tc. kilim. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CHILÍM s. scoarță. (Un ~ înflorat prins pe perete.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

chilím (chilímuri), s..n – Covor, scoarță. – Mr. chilime. Tc. kilim (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Șeineanu, II, 111; Berneker 503; Lokotsch 1176; Ronzevalle 147; Vasmer 557), cf. ngr. ϰιλίμι, alb. kjilim, bg., rus., pol. kilim, sb. ćilim, rut. kylym. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

chilím s. n., pl. chilímuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

chilím n., pl. urĭ (turc. pers. kilim; ngr. kilími, bg. rut. ung. kilim). Vechĭ. Rar azĭ. Țol, scoarță, covor țărănesc. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CHILÍM ~uri n. 1) Covor cu două fețe. 2) Broderie lucrată cu lână sau mătase pe etamină sau canava. /<turc. kilim (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard