A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent
A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău
A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare
A i se face (cuiva) negru înaintea (sau pe dinaintea) ochilor = a nu mai vedea bine (de supărare, de mânie etc.)
A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face (cuiva) rău, a-i veni amețeală
A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etc.) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce etc.), a dori foarte mult (ceva)
A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând
A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte supărat, a fierbe de mânie
A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi
A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă
A se răspândi (sau a se risipi, a se împrăștia) ca potârnichile = a fugi, a se împrăștia repede, în toate părțile (din fața unei primejdii)
A umple satul (ori lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea
A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare
A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria
A îngriji (sau a păzi) ca (pe) lumina ochilor = a îngriji, a feri cu cea mai mare atenție
A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe lângă) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil
A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap)
A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag
A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, , creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit
A-și astupa urechile = a-și pune ceva la (sau în) urechi pentru a nu auzi; a nu voi să audă ceva
A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude
în papainoage = (care este) în echilibru nestabil, gata să cadă, șubred
CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. – Din fr. chyle, lat. chylus. (Sursa: DEX '98 )
CHIL2,chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram. (Sursa: DEX '98 )
CHILn. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală și resorbit pe cale limfatică în circulația generală. ~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle (Sursa: NODEX )
CHILs.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc]. (Sursa: DN )
CHIL1s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc) (Sursa: MDN )
CHIL2(O)-/CHILI-, -CHILÍEelem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos) (Sursa: MDN )
CHIL2,chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram]. (Sursa: DLRM )
CHIL1 s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspândit apoi în tot corpul, pe care îl hrănește. – Fr. chyle (lat. lit. chylus). (Sursa: DLRM )
CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.) (Sursa: Sinonime )
chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic). (Sursa: DAR )
chil (chíle), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară). (Sursa: DER )
chil (lichid fiziologic) s. n. (Sursa: Ortografic )
1) chil n., pl. urĭ (vgr. hylós, suc, d. heó, vărs. V. chim). Fiziol. Suc albicĭos care ĭese din alimente în timpu digestiuniĭ și pe care vasele chilifere din intestinu supțire [!] îl duc în sînge. (Sursa: Scriban )
2) chil n., pl. urĭ.Vulg. Chilogram. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
chil (pl. -e) substantiv neutru Surse flexiune: DEX
