CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din chicot. (Sursa: DEX '98 )
CHICOTÍ, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde (pe ascuns sau pe înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. – Din chicot. (Sursa: DLRM )
CHICOTÍ vb. (reg.) a hihăi, a hihoti, (ir. sau depr. fig.) a necheza. (Sursa: Sinonime )
chicotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotésc, imperf. 3 sg. chicoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chicoteáscă (Sursa: Ortografic )
A CHICOTÍ ~ésc intranz. A râde pe ascuns sau înfundat; a produce chicote. /Din chicot (Sursa: NODEX )
A chicoti ≠ a boci (Sursa: Antonime )
chícot, chicotésc, V. hihot, hihotesc. (Sursa: Scriban )
| chicoti verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) chicoti | chicotire | chicotit | chicotind | singular | plural |
| chicotește | chicotiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | chicotesc | (să) chicotesc | chicoteam | chicotii | chicotisem |
| a II-a (tu) | chicotești | (să) chicotești | chicoteai | chicotiși | chicotiseși |
| a III-a (el, ea) | chicotește | (să) chicotească | chicotea | chicoti | chicotise |
| plural | I (noi) | chicotim | (să) chicotim | chicoteam | chicotirăm | chicotiserăm, chicotisem* |
| a II-a (voi) | chicotiți | (să) chicotiți | chicoteați | chicotirăți | chicotiserăți, chicotiseți* |
| a III-a (ei, ele) | chicotesc | (să) chicotească | chicoteau | chicotiră | chicotiseră |
* Formă nerecomandată
