- (A fi) în rând cu lumea = (a fi) la fel cu ceilalți; (a fi) cu rost, așezat, cu o viață chibzuită
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui. (Sursa: DEX '98 )
CHIBZUÍT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă, cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. – V. chibzui. (Sursa: DLRM )
CHIBZUÍT adj., adv. 1. adj. v. calculat. 2. adj. v. cumpătat. 3. adj. așezat, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.) 4. adj. cuminte, înțelept, socotit, (pop.) mintos. (Om ~.) 5. adv. cuminte, înțelept, înțelepțește, judicios, rațional. (A procedat ~.) 6. adj. cumpănit, gândit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 7. adj. v. judicios. 8. adj. cuminte, deștept, inteligent, înțelept. (O măsură ~.) (Sursa: Sinonime )
Chibzuit ≠ nechibzuit, nesocotit, necugetat, necumpănit, nesăbuit, nechitit (Sursa: Antonime )
chibzuít, -ă adj. Care chibzuĭește bine, serios, echilibrat: om chibzuit. Care e făcut cu chibzuĭală: plan chibzuit. (Sursa: Scriban )
| chibzuit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | chibzuit | chibzuitul | chibzuită | chibzuita |
| plural | chibzuiți | chibzuiții | chibzuite | chibzuitele |
| genitiv-dativ | singular | chibzuit | chibzuitului | chibzuite | chibzuitei |
| plural | chibzuiți | chibzuiților | chibzuite | chibzuitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
