CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Expr. A sta la chibzuială = a sta pe gânduri, a șovăi. A fi de bună chibzuială = a fi cumpănit, chibzuit. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

CHIBZUIÁLĂ s. chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

chibzuiálă s. f. (sil. -zu-ia-), g.-d. art. chibzuiélii; pl. chibzuiéli (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

chibzuĭálă f., pl. ĭélĭ. Acțiunea de a chibzui, socoteală, calcul, reflexiune. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard