CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiț pe lângă un jucător. – Din chibiț. (Sursa: DEX '98 )
CHIBIȚÁ, chibițez, vb. I. Intranz. A face pe chibițul; a avea un rol neînsemnat într-o afacere. – Din chibiț. (Sursa: DLRM )
chibițá vb., ind. prez. 1 sg. chibițéz, 3 sg. și pl. chibițeáză (Sursa: Ortografic )
A CHIBIȚÁ ~éz intranz. A avea îndeletnicirea de chibiț; a fi chibiț. /Din chibiț (Sursa: NODEX )
| chibița verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) chibița | chibițare | chibițat | chibițând | singular | plural |
| chibițează | chibițați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | chibițez | (să) chibițez | chibițam | chibițai | chibițasem |
| a II-a (tu) | chibițezi | (să) chibițezi | chibițai | chibițași | chibițaseși |
| a III-a (el, ea) | chibițează | (să) chibițeze | chibița | chibiță | chibițase |
| plural | I (noi) | chibițăm | (să) chibițăm | chibițam | chibițarăm | chibițaserăm, chibițasem* |
| a II-a (voi) | chibițați | (să) chibițați | chibițați | chibițarăți | chibițaserăți, chibițaseți* |
| a III-a (ei, ele) | chibițează | (să) chibițeze | chibițau | chibițară | chibițaseră |
* Formă nerecomandată
