CHÉSTOR, chestori, s. m. (În trecut) Șeful unei chesturi. – Din lat. quaestor, fr. questeur. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CHÉSTOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat roman care deținea diferite funcții financiare. 2. (Liv.) Funcție administrativă în parlamentele unor țări. 3. Șeful unei chesturi de poliție. [< lat. quaestor, cf. fr. questeur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CHÉSTOR s. m. 1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare. 2. șeful unei chesturi de poliție. 3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate. (< fr. questeur, lat. quaestor) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CHÉSTOR, chestori, s. m. Șeful unei chesturi. – Lat. lit. quaestor (fr. questeur). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

chéstor (chéstori), s. m. – Șeful unei chesturi. Fr. questeur. – Der. chestură, s. f. (organ polițienesc). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

chéstor s. m., pl. chéstori (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

chéstor și (rar) -ór m. (lat. quáestor, gen. -óris, din quaesitor, anchetator, inchizitor, judecător de instrucțiune, d. quáerere, quaesitum, a cerceta, a întreba. V. cer 3). Funcționar care, la Romanĭ, era însărcinat maĭ ales cu finanțele. Azĭ, în adunările legislative, membru care supraveghează și conduce întrebuințarea fondurilor. Șef de poliție, polițaĭ saŭ prefect de poliție (titlu dat după 1925). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard