CHEILÍTĂ, s. f. Inflamație a buzelor, apărută în eczeme, micoze, avitaminoze etc. [Pr.: -che-i-] – Din fr. chéilite. (Sursa: DEX '98 )
CHEILÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a buzelor. [< fr. chéilite]. (Sursa: DN )
CHEILÍTĂ s. f. inflamație a buzelor. (< fr. chéilite) (Sursa: MDN )
cheilítă s. f. (sil. che-i-) (Sursa: Ortografic )
| cheilită substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cheilită | cheilita |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | cheilite | cheilitei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | cheilită, cheilito |
| plural | — |
