Dex.Ro Mobile
CEZÚRĂ, cezuri, s. f. Pauză ritmică înăuntrul unui vers, care împarte versul în părți de obicei egale (emistihuri), pentru a ușura recitarea și a susține cadența. – Din lat. caesura, fr. césure. (Sursa: DEX '98 )

CEZÚRĂ s.f. 1. Pauză ritmică, care împarte versul în două emistihuri. 2. Pauză de respirație între fraze sau între două secțiuni înrudite ale unei lucrări muzicale. 3. (Tehn.) Diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta scării. [< fr. césure, lat. caesura – tăiere]. (Sursa: DN )

CEZÚRĂ s. f. 1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung. ◊ mică pauză între două propoziții sau fraze ori între două secțiuni ale unei lucrări muzicale. 2. (tehn.) diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia. (< fr. césure, lat. caesura) (Sursa: MDN )

CEZÚRĂ, cezuri, s. f. Pauză ritmică înăuntrul unui vers, care împarte versul în părți de obicei egale. – Lat. lit. caesura (fr. césure). (Sursa: DLRM )

cezúră s. f., g.-d. art. cezúrii; pl. cezúri (Sursa: Ortografic )

cezúră f., pl. ĭ (lat. caesura, d. cáedere, a tăĭa. V. ucid). Pauză în vers p. regularea cadențeĭ. (Sursa: Scriban )

CEZÚRĂ ~i f. 1) Pauză ritmică în interiorul unui vers, care-l împarte în două emistihuri, pentru a susține cadența poeziei. 2) Pauză scurtă între două fragmente ale unei lucrări muzicale. /<lat. caesura, fr. césure (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cezură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cezu cezura
plural cezuri cezurile
genitiv-dativ singular cezuri cezurii
plural cezuri cezurilor
vocativ singular cezură, cezuro
plural cezurilor