CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. [Pr.: -țu-ie] – Cetate + suf. -uie. (Sursa: DEX '98 )
CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. (Sursa: DLRM )
CETĂȚÚIE s. (IST., MIL.) citadelă. (O ~ pe vârful dealului.) (Sursa: Sinonime )
cetățúie s. f., art. cetățúia, g.-d. art. cetățúii; pl. cetățúi (Sursa: Ortografic )
cetățúĭe f., pl. uĭ. Cetate mică. Fort. Castel. (Sursa: Scriban )
| cetățuie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | cetățuie | cetățuia |
| plural | cetățui | cetățuile |
| genitiv-dativ | singular | cetățui | cetățuii |
| plural | cetățui | cetățuilor |
| vocativ | singular | cetățuie, cetățuio |
| plural | cetățuilor |
