Dex cetire, cetire, definiţie cetire, dex.ro Mobile

citésc (vest) și ce- (est) v. tr. (vsl. čitati, čisti-cĭton. V. cinste, cin 1, cislă, procitesc). Străbat cu ochiĭ ceĭa ce e scris pronunțînd cuvintele orĭ nu: a citi un cuvînt, o carte, un autor. Descifrez: a citi o bucată muzicală. Fig. Pătrund, pricep ceva dificil: a citi ceva în ochiĭ cuĭva. – Barb. în Trans. Bucov. (după germ. lesen), predaŭ un curs ca profesor. (Sursa: Scriban )

citíre (vest) și ce- (est) f. Acțiunea de a citi, lectură. Carte de citire, care cuprinde diferite povestirĭ pe care să le citească eleviĭ. Citire în stele, astrologie. (Sursa: Scriban )

ceti verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ceti	cetire	cetit	cetind	singular	plural
		(a) ceti	cetire	cetit	cetind	cetește	cetiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cetesc	(să) cetesc	ceteam	cetii	cetisem
	a II-a (tu)	cetești	(să) cetești	ceteai	cetiși	cetiseși
	a III-a (el, ea)	cetește	(să) cetească	cetea	ceti	cetise
plural	I (noi)	cetim	(să) cetim	ceteam	cetirăm	cetiserăm, cetisem*
	a II-a (voi)	cetiți	(să) cetiți	ceteați	cetirăți	cetiserăți, cetiseți*
	a III-a (ei, ele)	cetesc	(să) cetească	ceteau	cetiră	cetiseră

* Formă nerecomandată

cetire substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cetire	cetirea
nominativ-acuzativ	plural	cetiri	cetirile
genitiv-dativ	singular	cetiri	cetirii
genitiv-dativ	plural	cetiri	cetirilor
vocativ	singular	cetire, cetireo
vocativ	plural	cetirilor