Dex.Ro Mobile
Vezi 4 expresii

CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium. (Sursa: DEX '98 )

CÉSIU n. Metal alcalin moale, de culoare albă, folosit la fabricarea elementelor fotoelectrice. [Sil. ce-siu] /<fr. césium (Sursa: NODEX )

CÉSIU s.n. Metal alcalin monovalent, asemănător cu sodiul. [Pron. -siu, var. cesium s.n. / < fr. césium]. (Sursa: DN )

CÉSIU s. n. metal alcalin monovalent, moale, asemănător cu potasiul. (< fr. césium, cf. lat. caesius, verzui) (Sursa: MDN )

CÉSIU s. n. Metal alcalin monovalent care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu, cu care are proprietăți asemănătoare. – Fr. césium (lat. lit. caesius „albastru”). (Sursa: DLRM )

césiu s. n. [-siu pron. -siu], art. césiul; simb. Cs (Sursa: Ortografic )

césiŭ, V. ceziŭ. (Sursa: Scriban )

céziŭ n. Chim. Corp simplu monovalent, cu o greutate atomică de 133. (Sursa: Scriban )

CESIU (‹ fr. {i}; {s} lat. caesius „verde”) s. n. Element chimic (Cs; nr. at. 55; m. at. 132,905, p. t. 28,5 ºC; p. f. 690 ºC) din grupa metalelor alcaline, alb, moale; se aprinde în aer, reacționează cu apa prin explozie. Întrebuințat la fabricarea celulelor fotoelectrice, în generatoare, în lasere cu gaz. A fost descoperit de R. Bunsen și G.R. Kirchhoff în 1860. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
cesiu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cesiu cesiul
plural
genitiv-dativ singular cesiu cesiului
plural
vocativ singular cesiule
plural