Dex.Ro Mobile
CERVICÁL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dindărăt a gâtului; de la ceafă. – Din fr. cervical. (Sursa: DEX '98 )

CERVICÁL, -Ă adj. Din partea posterioară a gâtului; de la ceafă. // (În forma cervico-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) partea posterioară a gâtului”, „(în formă de) gât”, „col”. [< fr. cervical, cf. lat. cervix – ceafă]. (Sursa: DN )

CERVICÁL s.n. (Liv.) Pernă pe care se pune capul. [< fr. cervical, cf. lat. cervix – ceafă]. (Sursa: DN )

CERVICÁL, -Ă I. adj. referitor la partea posterioară a gâtului sau la gâtul unor organe. II. s. n. pernă pe care se pune capul. (< fr. cervical) (Sursa: MDN )

CERVICÁL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dindărăt a gâtului; de la ceafă. – Fr. cervical. (Sursa: DLRM )

cervicál adj. m., pl. cervicáli; f. sg. cervicálă, pl. cervicále (Sursa: Ortografic )

cervicál, -ă adj. (lat. cervicalis, d. cervix, ceafă. V. cerbice). Anat. De la ceafă: mușchĭ cervical. (Sursa: Scriban )

CERVICÁL ~ă (~i,~e) Care este caracteristic pentru partea posterioară a gâtului; din regiunea cefei. Vertebre ~e. /<fr. cervical (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cervical   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cervical cervicalul cervica cervicala
plural cervicali cervicalii cervicale cervicalele
genitiv-dativ singular cervical cervicalului cervicale cervicalei
plural cervicali cervicalilor cervicale cervicalelor
vocativ singular cervicalule cervicalo
plural cervicalilor cervicalelor