CERTIFICÁRE,certificări, s. f. Acțiunea de a certifica. – V. certifica. (Sursa: DEX '98 )
CERTIFICÁREs.f. Acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație. [Pl. -cări. / < certifica]. (Sursa: DN )
CERTIFICÁRE,certificări, s. f. Faptul de a certifica. (Sursa: DLRM )
CERTIFICÁRE s. v. confirmare. (Sursa: Sinonime )
certificáre s. f., g.-d. art. certificării; pl. certificări (Sursa: Ortografic )
CERTIFICÁ,certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare. (Sursa: DEX '98 )
A CERTIFICÁ certífictranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare (Sursa: NODEX )
CERTIFICÁvb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier]. (Sursa: DN )
CERTIFICÁvb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare) (Sursa: MDN )
CERTIFICÁ,certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. – Fr. certifier (lat. lit. certificare). (Sursa: DLRM )
CERTIFICÁ vb. v. confirma. (Sursa: Sinonime )
certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic, 3 sg. și pl. certífică; conj. prez. 3 sg. și pl. certífice (Sursa: Ortografic )
certífic, a -á v. tr. (lat. certi-fico, -ficáre, d. certum, sigur, și fácere, a face). Asigur, atest, mărturisesc: a certifica că un elev a trecut clasa. (Sursa: Scriban )