A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare
A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva)
A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva
A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase
A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva)
A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî
A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva)
A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu
A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva)
A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva
A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva)
A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva)
A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva)
A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva)
A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva)
A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) a certa pe cineva, a-i face reproșuri
A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat
A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane
A se certa furcă = a se certa foarte tare
A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă
A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva
A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva
A se lua la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa
A se stupi ca mâțele = a) a fi în relații foarte proaste cu cineva; b) a se certa, a se insulta
A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproșa (cuiva ceva), a certa pe cineva
A sta (sau a sări, a începe) cu gura pe (sau la) cineva = a certa pe cineva, a se răsti la cineva
A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți
A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa
Te țineam mai tânăr! A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva)
CERTÁ,cert, vb. I. 1. Refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ◊ Expr. A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. 2. Tranz. A mustra, a dojeni. 3. Tranz. (Înv.) A pedepsi. – Lat. certare. (Sursa: DEX '98 )
CERTÁ,cert, vb. I. 1. Refl. A se lua la ceartă, a discuta cu glasul ridicat, cu aprindere; a se sfădi, a se gâlcevi. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva. 2. Tranz. A mustra, a dojeni. 3. Tranz. (Înv. și arh.) A pedepsi. – Lat. certare. (Sursa: DLRM )
CERTÁ vb. 1. a se învrăjbi, a se supăra, (pop.) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (înv. și reg.) a se pricinui, (reg.) a se cârti, a (se) pricini, (Mold.) a se cârcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (înv.) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (fam. fig.) a se strica. (S-a ~ cu toți prietenii.)2. a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livr.) a apostrofa, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) (Sursa: Sinonime )
CERTÁ vb. v. bate, condamna, instrui, învăța, osândi, pedepsi. (Sursa: Sinonime )
certá (certát, certát), vb. – 1. (Refl.) A se lua la ceartă, a se ciorovăi. – 2. (Refl.) A se dușmăni, a se învrăjbi. – 3. A dojeni, a mustra. – 4. A critica. – 5. A pedepsi. – 6. (Refl., înv.) A se învăța minte. – Mr. nțertare, megl. (an)țertu, istr. certu. Lat. certāre „a certa” (Pușcariu 347; Candrea-Dens., 321; REW 1840; Densusianu, GS, II, 18; DAR); cf. alb. kjertoń (Meyer 220), v. it. certare, sard. kertare. – Der. ceartă, s. f. (ceartă, conflict, încăierare; mustrare; pedeapsă), deverbal; certăreț, adj. (gîlcevitor, arțăgos); certător, adj. (care ceartă, mustrător); certaș, s. m. (certăreț, gîlcevitor; impricinat, parte dintr-un proces). Ceartă ar putea fi o formație anterioară rom., deoarece îi corespunde alb. kjartë (Philippide, II, 636). (Sursa: DER )
certá vb., ind. prez. 1 sg. cert, 3 sg. și pl. ceártă (Sursa: Ortografic )
CERT, -Ă,cerți, -te, adj. De care nu te poți îndoi; sigur, neîndoios. – Din lat. certus. (Sursa: DEX '98 )
A CERTÁ certtranz. 1) A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocărî. 2) (persoane) A face să se certe; a sfădi. /<lat. certare (Sursa: NODEX )
A SE CERTÁ mă certintranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se gâlcevi. 2) A rupe relațiile de prietenie; a se sfădi. ◊ A fi certat cu morala a se abate în mod sistematic de la regulile moralei. /<lat. certare (Sursa: NODEX )
CERT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de îndoială; fără îndoială; neîndoielnic; sigur. Succes ~. /<lat. certus (Sursa: NODEX )
CERT- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sigur”, „neîndoielnic”. [< lat. certus]. (Sursa: DN )
CERT, -Ăadj. Sigur, neîndoielnic, neîndoios. [< lat. certus, cf. it. certo]. (Sursa: DN )
CERT, -Ăadj. sigur, neîndoielnic, neîndoios. (< it. certo, lat. certus) (Sursa: MDN )
CERT, -Ă,cerți, -te, adj. De care nu te poți îndoi; sigur, neîndoios. – Lat. lit. certus. (Sursa: DLRM )
CERT adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. sigur. 4. adj. sigur, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.)5. adj. ferm, fixat, hotărât. (Dată ~.)6. adj. v. inevitabil. 7. adv. v. desigur. 8. adv. v. adevărat. (Sursa: Sinonime )
cert (cértă), adj. – Sigur, neîndoios. Lat. certus (sec. XIX). – Der. (din fr.) certifica, vb.; certificat, s. n.; certificator, adj.; certitudine, s. f.; incertitudine, s. f. (Sursa: DER )
cert adj. m., pl. cerți; f. sg. cértă, pl. cérte (Sursa: Ortografic )
1) cert, -ă adj. (lat. certus, d. cérnere. V. cert 2). Sigur, pozitiv, neîndoĭos: un fapt cert. Determinat, anumit: o certă cantitate. Adv. În mod cert. (Sursa: Scriban )
2) cert, a -á v. tr. (lat. certare, a lupta, d. cérnere, a cerne, a distinge. V. con-cert, crimă, cĭur). Mustru, fac observațiune p. o greșală. Vechĭ. Pedepsesc: a certa cu moarte. V. refl. Discut violent cu cineva. Rup relațiunile personale cu cineva: s´aŭ certat de mult și certațĭ aŭ rămas pînă azĭ. (Sursa: Scriban )
CERTA AMITTIMUS, DUM INCERTA PETIMIUS (lat.) le pierdem pe cele sigure urmărind lucruri nesigure – Plaut, „Pseudolus”, 685. (Sursa: DE )
