CERÉSC, -EÁSCĂ,cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului2, care se află pe cer2, privitor la bolta cerului2. 2. (în concepțiile religioase) Care se crede că vine din cer2 (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul2 (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer2 + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )
CERÉSC, -EÁSCĂ,cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului, privitor la bolta cerului, care se află pe cer. 2. (În concepțiile religioase) Care se crede că ar veni din cer. 3. Ca cerul. 4. Fig. Fermecător, minunat. – Din cer2 + suf. -esc. (Sursa: DLRM )
CERÉSC adj. 1.(ASTRON.) sideral. (Corpuri ~ești.)2. v. divin. 3. v. providențial. (Sursa: Sinonime )
CERÉSC adj. v. minunat, splendid, superb. (Sursa: Sinonime )
Ceresc ≠ pământesc (Sursa: Antonime )
cerésc adj. m., f. cereáscă; pl. m. și f. ceréști (Sursa: Ortografic )
cerésc, -eáscă adj. Al ceruluĭ: corp ceresc, bolta cerească. Divin: bunătate cerească. Tatăl ceresc, Dumnezeŭ. Spirite cereștĭ, care locuĭesc în raĭ. Imperiu ceresc, China. (Sursa: Scriban )
CERÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de cer; propriu cerului; celest. Corp ~. Boltă ~ească. 2) (în concepțiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ~. 3) fig. Care încântă prin calități deosebite; fermecător; minunat. Voce ~ească. /cer + suf. ~esc (Sursa: NODEX )
