CEREMONIÁL,ceremoniale, s. n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuințate la o anumită ceremonie. ♦ (Adjectival; rar) Ceremonios. [Pr.: -ni-al. – Pl. și: ceremonialuri]. - Din fr. cérémonial, lat. caerimonialis. (Sursa: DEX '98 )
CEREMONIÁLs.n. Totalitatea formelor și a uzanțelor care se folosesc la anumite ceremonii. V. protocol. // adj. (Rar) Ceremonios. [Pron. -ni-al, pl. -le, -luri. / < fr. cérémonial]. (Sursa: DN )
CEREMONIÁL, -Ă I. adj. care ține de ceremonie; ritual. II. s. n. totalitatea formulelor și a regulilor care se folosesc la anumite ceremonii. (< fr. cérémonial, lat. cacceremonialis) (Sursa: MDN )
CEREMONIÁL,ceremoniale, s. n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuințate la o anumită ceremonie. [Pr.: -ni-al]. – Fr. cérémonial (lat. lit. caerimonialis). (Sursa: DLRM )
CEREMONIÁL s. 1. ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ului de la Curte ...)2. v. solemnitate. (Sursa: Sinonime )
ceremoniál, -ă adj. (lat. ceremonialis). Relativ la ceremonie: dispozițiunĭ ceremoniale. S. n., pl. e și urĭ. Regulele ceremoniiĭ: ceremonialu curțiĭ regale. (Sursa: Scriban )
CEREMONIÁL ~en. Ansamblu de ritualuri după care se desfășoară o ceremonie. Conform ~ului. [Sil. -ni-al; Pl. și ceremonialuri] /<fr. cérémonial, lat. caerimonialis (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
ceremonial (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
ceremonial
ceremonialul
plural
ceremoniale
ceremonialele
genitiv-dativ
singular
ceremonial
ceremonialului
plural
ceremoniale
ceremonialelor
vocativ
singular
—
plural
—
ceremonial (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
ceremonial
ceremonialul
plural
ceremonialuri
ceremonialurile
genitiv-dativ
singular
ceremonial
ceremonialului
plural
ceremonialuri
ceremonialurilor
vocativ
singular
—
plural
—
ceremonial
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
