Dex cerceta, cerceta, definiţie cerceta, dex.ro Mobile

A (sau a-și) arunca ochii sau a arunca o privire = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar
A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar
A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune
A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu
A închide dosarul = a pune definitiv capăt unei acțiuni judiciare, unor cercetări, unei anchete fără să fi ajuns la soluționarea lor în fond; a clasa
Cu ochii închiși = a) fără o cercetare prealabilă; superficial; b) foarte ușor, fără dificultăți

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”. (Sursa: DEX '98 )

CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afli; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”. (Sursa: DLRM )

CERCETÁ vb. 1. v. analiza. 2. v. examina. 3. v. căuta. 4. a consulta, a examina, a studia. (Am ~ toate documentele.) 5. v. consulta. 6. v. documenta. 7. v. informa. 8. v. verifica. 9. v. vedea. 10. v. sonda. 11. v. ancheta. (Sursa: Sinonime )

CERCETÁ vb. v. vizita. (Sursa: Sinonime )

cercetá (cercetéz, cercetát), vb. – 1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom. – Der. cercetaș, s. m. (explorator; boy scout); cercetășie, s. f. (organizație a cercetașilor); cercetășime, s. f. (grupare de cercetași); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei folosește forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beiträge, 9 și DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură. (Sursa: DER )

cercetá vb., ind. prez. 1 sg. cercetéz, 3 sg. și pl. cerceteáză (Sursa: Ortografic )

A CERCETÁ ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. ~ locurile. ~ problema. 2) A privi cu atenție; a examina; a studia. 3) jur. A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. ~ un martor. /<lat. circitare (Sursa: NODEX )

cércet, V. cercetez. (Sursa: Scriban )

cercetéz și (vechĭ) cércet, a -á v. tr. (mlat. circito, -áre, daŭ tîrcoale, d. lat. circare. V. cerc 2). Analizez, controlez, examinez: a cerceta o lucrare, o carte. Anchetez, supun interogatoriuluĭ: a cerceta niște acuzațĭ. Explorez: a cerceta cîmpu de luptă. Inspectez: a cerceta localurile școalelor [!]. Fac inchizițiune. Fac perchizițiune [!]. Sondez. (Sursa: Scriban )

cerceta verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cerceta	cercetare	cercetat	cercetând	singular	plural
		(a) cerceta	cercetare	cercetat	cercetând	cercetează	cercetați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cercetez	(să) cercetez	cercetam	cercetai	cercetasem
	a II-a (tu)	cercetezi	(să) cercetezi	cercetai	cercetași	cercetaseși
	a III-a (el, ea)	cercetează	(să) cerceteze	cerceta	cercetă	cercetase
plural	I (noi)	cercetăm	(să) cercetăm	cercetam	cercetarăm	cercetaserăm, cercetasem*
	a II-a (voi)	cercetați	(să) cercetați	cercetați	cercetarăți	cercetaserăți, cercetaseți*
	a III-a (ei, ele)	cercetează	(să) cerceteze	cercetau	cercetară	cercetaseră

* Formă nerecomandată