(A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial
A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri
A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire
A avea perdea la ochi = a nu pricepe un lucru
A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale
A citi printre rânduri = a pricepe (sau a se strădui să priceapă) și ceea ce nu se spune explicit într-un text scris
A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze
A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească)
A da binelui cu piciorul = a nu accepta o situație bună
A da cep (unei buți, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură
A da cep unei buți = a începe o bute plină de vin (sau de alt lichid)
A da în copt = a începe sa se coacă, a se pârgui
A da în crop = a începe să se încălzească, a se încropi; a da în fiert
A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un subiect
A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție
A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent
A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina
A face smugă (la ceva) = a lua, a scoate prima porție (din ceva), a face începutul
A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa
A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală
A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii)
A fi bun de gură = (adesea ) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă
A fi cu caș(ul) la gură = a fi tânăr, nepriceput
A fi cu nasul de ceară = a fi foarte susceptibil
A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume
A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost
A fi la azbuche = a fi abia la începutul învățăturii
A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească
A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva
A ieși (sau a scoate capul) în lume = a apărea în societate, a lua contact cu oameni și situații noi, a începe să frecventeze societatea
A intra în horă = a începe să ia parte la o acțiune
A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis
A lega gura pânzei = a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; b) a se înstări
A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut
A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui)
A nu ști (sau a nu pricepe) (nici o) boacă = a nu ști (sau a nu pricepe) nimic
A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic
A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă
A nu ști de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde să înceapă un lucru
A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei
A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare
A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească
A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-o lumină oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite concepții
A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile (cuiva)
A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească
A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească
A prinde cheag = a începe să se îmbogățească, a se îmbogăți
A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică
A prins pânza gură = s-a făcut începutul
A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda
CEP,cepuri, s. n. 1. Dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se închide cu un cep (1) sau cu o canea. ◊ Expr. A da cep (unei buți, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură. 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care crește ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă. 4. Proeminență prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn, cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă piesă. ♦ Capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare. – Lat. cippus. (Sursa: DEX '98 )
CEP,cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupă gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaură a butoiului în care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buți = a începe o bute plină de vin (sau de alt lichid). 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care crește ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă. 4. Proeminență (cilindrică) la periferia unei piese, tăiată astfel încât să se potrivească într-o scobitură din altă piesă. ♦ Capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare. – Lat. cippus. (Sursa: DLRM )
CEP s. 1. v. canea. 2.(TEHN.) (pop.) pișleag, (reg.) barbur, pâș, sip. (~ la roata căruței.)3.(TEHN.) (reg.) bold. (~ la grindeiul morii.) (Sursa: Sinonime )
CEP s. v. ciot, nod. (Sursa: Sinonime )
cep (cépuri), s. n. – 1. Butuc de viță de vie. – 2. Creangă de brad sau nod lăsat de aceasta cînd este smulsă de pe trunchi. – 3. Nod. – 4. Dop, canea. – 5. Știft, pivot, bulon. – 6. Scobitură a unei bîrne care se îmbină cu capătul alteia. – Mr. cep, megl. čomp, istr. țep. Probabil rezultat din întîlnirea lat. cippus cu bg. čep, cf. Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Pușcariu 333; Candrea-Dens., 303; REW 1935; Conev 63; DAR. Corespondența sensurilor cu cuvintele romanice (it. ceppo „cep”; abruz. tšeppe „canea”; fr. cep; prov., cat. cep; sp., port. cepo) indică faptul că rom. continuă aceeași tradiție. Pe de altă parte cuvintele sl. corespunzătoare (bg., slov., ceh. čep, sb. čepa, pol. czop, rut. čip, rus. čop) nu sînt cu adevărat sl. și, după Berneker 143, provin din it. cippo (pol. poate din germ.), astfel încît trebuie să fie termeni relativ moderni. Totuși, este probabil să se fi produs o contaminare între cuvîntul lat. și cel sl. (cf. Pușcariu, Lr., 281). Der. cepău, s. n. (canea); cepos, adj. (noduros), cf. sl. čepuratŭ „noduros”; cepar, s. n. (burghiu, sfredel); cepurar, s. n. (burghiu); cepui, vb. (a tăia crengile unui arbore; a face cepuri; a pune cep la un butoi); cepuitor, s. n. (rindea de făcut canele); cepărit, s. n. (înv., impozit plătit pe cîrciumi). (Sursa: DER )
cep s. n., pl. cépuri (Sursa: Ortografic )
1) cep m. (var. din țep. Cp. cu cĭuf și țop 1). Vest. Cuĭ de lemn înfipt între doŭă scîndurĭ ca să le unească și să formeze un fund sau ca să țină vertical un lemn într´altu saŭ ca să prindă buză la buză un lemn într´altu. (Sursa: Scriban )
2) cep n., pl. urĭ (lat. cĭppus, palisadă; it. ceppă, pv. vfr. cep, sp. cepo, ceĭa ce rămîne în pămînt dintr´un copac tăĭat, Abruzzo ceppe, cep. D. it. saŭ rom. ar putea veni și vsl. čepŭ, sîrb. bg. čep, rut. čip, ung. csepp). Bucată de lemn pusă orizontal ca să astupe gaura unuĭ butoĭ (la buteliĭ se zice dop și e pusă vertical). Cĭot în trunchĭu braduluĭ. A da cep unuĭ butoĭ, a-ĭ face o gaură și a-ĭ pune cep. (Sursa: Scriban )
CEP ~urin. 1) Dop de lemn cu care se astupă gaura de scurgere la un butoi. 2) Gaură mică într-un butoi care se astupă cu un astfel de dop. ◊ A da ~ a începe un butoi (cu vin). 3) Proeminență a unei piese care se îmbucă cu scobitura făcută în altă piesă. 4) Coardă de viță de vie, cu 1-3 ochi. /<lat. cippus (Sursa: NODEX )
