CENUȘÍU, -ÍE,cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu. (Sursa: DEX '98 )
CENUȘÍU adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sângepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.)2. întunecat, pământiu, (reg.) pământit, pământos. (O față ~.) (Sursa: Sinonime )
cenușíu adj. m., f. cenușíe; pl. m. și f. cenușíi (Sursa: Ortografic )
cenușíu s. n., art. cenușíul (Sursa: Ortografic )
cenușíŭ, -íe adj. (d. cenușă). De coloarea [!] cenușiĭ. V. sîngeap 2 și vînăt. (Sursa: Scriban )
CENUȘÍU ~e (~i)și substantival 1) Care este de culoarea cenușii; sur; gri. 2) fig. Care nu se remarcă prin nimic; inexpresiv. [Sil. -nu-șiu] /cenușă + suf. ~iu (Sursa: NODEX )
